Se aude de ceva vreme prin presă, de vreo 10 ani, cam aşa, că sistemul de învăţământ românesc se duce dracului. Şi se fac tot soiul de studii, că vezi dragă doamne ce cauze ar fi, pentru a găsi soluţii, pentru a scade penibilul procentaj de repetenţi şi analfabeţi. De ce ne ascundem după cuvinte frumoase, împletite în formulări statistice( spun ei, CLARE şi CERTE)? Primesc la serviciu zilele astea, o nenorocită de petiţie semnată nu de un elev, nu de doi, ci de 30 de elevi, clasele V- VIII. Nu vreau să vă scanez foaia. Pe lângă faptul că nu ştiu cât de corect ar fi din partea mea, pesemne mai încalc ceva treburi cu privire la secretul de serviciu. Dragii de ei, elevii, se plângeau de condiţiile de transport de la o şcoală la alta (zic ei), comparându-se cu nişte ,,barabulii”!
Şocul meu a fost amplificat la vederea imenselor greşeli gramaticale, a celor de exprimare, a paginii de dictando rupte neglijent şi parcă în bătaie de joc, dar şi a faptului că pretind dreptate din prisma dreptului de vot, pe care îl vor avea, într-un viitor nu foarte îndepărtat. Ei bine, am fost atât de supărată că nu ştiam încotro să fug. Zău că îmi venea să sun la şcoală să întreb cine ,,profesoreşte” elevii la ora de limba şi literatura română! Vă să zică, ei, (re)petenţii, sunt parte componentă a unor statistici româneşti în care vina pentru eşec se aruncă ca o minge, când la profesori, când la elevi. Şţiti ce facem noi, când vine vorba despre copii şcoliţi la ţară? Dăm ochii peste cap şi le motivăm neştiinţa ca şi cum ar din start inferiori şi majoritar perdanţi, într-o lume în care banul te face OM!
Şi eu zic aşa: cu ce e de vină sărmanul copil de la ţară, dintr-un sat uitat de oficialităţi , amintit în prag de alegeri, că nu are dascăli doritori şi pasionaţi, încât să înveţe o mână de copii, să scrie corect?! Nu am zis nimic de matematică, de fizică şi alte minunaţii. Eu vorbesc aici despre frumoasa noastră limbă, nu muşchiu’ (pricepeţi voi)! Nu vreau să îmi scrie poezii, să cutreiere codrii de aramă şi să devină dottore. Eu vreau ca elevii să ştie să scrie în clasa a VIII a, să citească! La ce îmi vii tu mie, nea ministru să îmi vorbeşti despre bacalaureat, acolo unde nu este pic de voinţă? Stimulaţi cadrele profesorale măcar financiar, ajutaţi şcolile şi deci, elevii, să facă lucruri elementare, aşa cum e scrisul şi cititul! Trataţi elevii cu respect şi doar aşa, poate, avem o şansă să aducem un plus unui sistem atât de îmbolnăvit şi învechit!
blogdespartseminte 